luni, 23 iunie 2014

2

Vidraru Bike Challenge 2014

Posted in ,
Vidraru Bike Challenge, o competiţie în care frumuseţea peisajelor montane este rapidă de durerea şi agonia unor urcări interminabile şi solicitante. Am ales traseul “regină” de 90 de kilometri cu o diferenţă de nivel de 2400 de metri pentru a mă bucura de o competiţie faimoşii noştri munţi.
 

Cu startul la 3 kilometri în aval de Lacul Vidraru, organizatorii propuneau un traseu cu primii 40 de kilometri într-o urcare aproape continuă urmată de 25 de kilometri de coborâre pe un drum forestier iar apoi o ultimă urcare solicitantă de aproape 15 kilometri şi ultimii 10 kilometri în coborâre. Traseul a fost spectaculos chiar dacă dificultatea tehnică nu a fost una ridicată, contând mai mult forţa fizică, căţărătorii fiind în avantaj.

Veneam după o săptămână în care problemele de sănătate m-au sâcâit şi ca “cireaşa de pe tort” drumul întortocheat spre locul competiţiei mi-a agravat problemele de sănătate.
Timpul trecea repede şi după ce mi-am ridicat numărul de concurs nici nu am reuşit să fac încălzirea corectă pentru că am fost chemaţi în spatele liniei de start şi a început numărătoarea inversă.

Am plecat bine, eram cu primii până la ieşirea de pe asfalt iar apoi am rămas puţin în urmă dar am revenit şi am reuşit să depăşesc mai mulţi adversari. Primii 20 de kilometri am urcat foarte bine dar apoi m-a luat durerea la spate şi am început să pierd teren. Am încercat să trag dar nu mă simţeam deloc bine şi tot ce speram era să termin cât mai repede căţărarea. Îl aveam în faţă pe Adrian Dumitru, care la sfârşit a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la categorie şi pe Francois Le Galliot, care m-a depăşit la kilometrul 30. Trăgeam să nu mai fiu ajuns de ceilalţi adversari şi speram să recuperez din timpul pierdut pe coborâre.

Am continuat să pedalez şi pe coborâre cu speranţa că poate o să-i ajung pe cei din fată dar fiind o coborâre de viteză fără dificultate tehnică era greu să recuperez având în vedere că am roţi de 26”.

Chiar dacă m-a resemnat am continuat să trag tare şi pe ultima urcare care era destul de lungă iar apoi pe ultima coborâre am coborât prudent. Ultimii 50 de kilometri am rulat solitar ajungând la finish după 5 ore şi 22 de minute.

Graţie acestui timp am urcat pe cea dea treia treaptă a podiumului în spatele lui Francois Le Galliot şi a câştigătorului Adrian Dumitru.

Mulţumesc “140 de bătăi pe minut” pentru că au achitat taxa de înscriere pentru mine, lui Blaga Adrian pentru partea de logistică şi nu în ultimul rând organizatorilor pentru acest concurs care din punctul meu de vedere este o reuşită.





2 comentarii:

  1. Te tot plangi ca esti mereu dezavantajat ca ai bicla cu roti de 26. De ce nu iti iei un 29er? Sau de ce nu incetezi sa te plangi de aspectul asta? pana la urma e alegerea ta. Daca stii ca o sa te dezavantajeze, de ce nu ramai acasa?!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ma plang, nu e vroba de alegere, asta e bicicleta pe care o am si cu asta merg, inca nu am bani de 29-er. Ce e gresit cand spun ca acest traseu a fost unul ideal pentru un 29-er din cauza coborarilor de viteza? Daca e sa ne referim la biciclete e clar ca la nici un concurs nu se pleaca cu sanse egale, deaia nu raman acasa, ca incerc sa fentez sansele si la fel faceam cand aveam bicicleta de 17 kile.

    RăspundețiȘtergere