Rimetia, Peisaje de poveste

Intenţionasem să iau startul la o ultimă competiţie pe anul 2013, Argeş Autumn Race, dar organizatorii au anunţat că datorită ploilor care au stricat traseul sunt nevoiţi să anuleze competiţia. Deci aveam o zi de duminică liberă cu câteva obţinui în faţă: Să merg la lucru... am lucrat toată săptămâna deci varianta asta pică. Să mă uit la seriale... super ocupat în ultimul timp, am rămas în urmă cu câteva episoade din serialele pe care le urmăresc, dar o să am timp să le vizionez şi altădată şi uite aşa pică şi această variantă. La fotbal nu mai îmi face plăcere să merg pentru că mulţi dintre cei cu care obişnuiam să joc, au pierdut esenţa jocului şi încearcă să demonstreze zadarnic că pot combina berea cu orice, inclusiv cu fotbalul. Aşa că am luat mouse-le, am creat un traseu pe Bikemap.net şi apoi am plecat cu bicicleta să văd ce-am creat.

Am plecat de acasă la ora 7:00 spre Blaj pe DN 14b urmând să străbat „Mica Romă” în drumul meu spre Munţii Apuseni. Era destul de cald pentru o dimineaţă de Noiembrie, doar vântul mă supăra puţin suflând din fată dar nu exagerat. Rulam cu 30km/h şi gândurile despre viitoarele competiţii se mişcau mai rapid, astfel cuprins de ele am trecut de Blaj, apoi de Teiuş şi după o porţiune scurtă pe E61 am ajuns în Aiud. Aici am părăsit drumul european şi virând la stânga am urmat drumul ce străbate Cheile Aiudului, o zonă cu peisaje desprinse din cărţile cu poveşti. După ce am părăsit Aiudul am mai parcurs puţini kilometri când în faţa mea începea să se contureze stâncile golase ale apusenilor. În stânga şerpuia râul Aiud iar în dreapta şi dincolo de râu se înălţau aceşti munţi pe care dacă i-ași fi văzut în pozele unor fotografi talentaţi aş fi pariat că nu se află pe teritoriul României. M-am oprit, am făcut câteva poze, iar apoi pedalam uşor admirând peisajele. Un castel impozant se ridica în valea în care natura a pictat atât de frumos întregul peisaj, dând naştere in mintea mea, unei competiţii între natural şi iscusinţa zidarilor.

            Am lăsat în spate cheile Aiudului şi continuând drumul am văzut la orizont un al versant care părea că prezintă o nouă faţă a frumuseţii naturii. Îl urmăream în dreapta mea aproprindu-ma de el şi cu cât ajungeam mai aproape îmi confirma imaginea pe care o aveam despre această zonă, imagine ce mi-am creat-o doar din poze. Ajunsesem la Rimetia. M-am oprit la o fântână în centrul localităţii şi am rămas câteva minute uimit de frumuseţea muntelui, aveam în gând ideea unei Românii frumoase. După o pauză în care am făcut câteva poze şi am admirat minunăția de munte alături de un grup de turişti maghiari, am pedalat mai departe spre Boru, iar de acolo trebuia să mă decid încotro s-o iau. Pentru că ziua este scurtă am ales să merg spre Truda, lăsând pe altă dată Roşia Montană. Am trecut de Truda și după ce m-am oprit să mănânc, am intrat pe E61 moment în care am văzut autocarul turiştilor maghiari trecând de mine cu claxonul zgomotos precum o maşină în zi de nuntă.

        De aici drumul era un chin datorită traficului aglomerat. Am reintrat în judeţul Alba şi cu o scurtă pauză la intrare în Aiud am pedalat ultimii zeci de kilometri până acasă într-un ritm destul de ridicat. Vroiam să văd în cât timp fac 180 de kilometri, pot spune că în ce priveşte proba de bicicletă de la Ironman sunt mai mult decât pregătit şi alergatul la fel.

      La ora 15:00 am ajuns acasă după 210 kilometri faini, clar că ceea ce a dat farmec acestui traseu au fost zonele din Apuseni care merită vizitate.