Geiger MTB Challenge 2014

Ultima etapă din Triada MTB avea să fie cea mai grea, cel puţin la asta mă aşteptam. Nu ştiam traseul, profilul arăta criminal şi opiniile celor ce au parcurs traseul nu mă făcea decât să cred că va fi foarte greu.  

Normal că am ales traseul lung care măsura 100 de kilometri şi aproximativ 3500 de metri diferenţă de nivel. Iniţial mi-am propus să termin cursa în 6 ore jumate dar din cauza ploii care nu a cruţat traseul cu o noapte înainte, am zis că e ok şi 7 ore.

La 9:30 am părăsit Sibiul escortaţi de maşina de poliţie şi după 9 kilometri pe asfalt a început căţărarea pe Măgura Cisnadiei, căţărare ce a început să rarefieze plutonul. Mă simţeam destul de bine încă de la începutul căţărării atât fizic cât şi psihic. Am lăsat-o mai moale după câţiva kilometri până când am intrat în jocul lui Daniel Sardan care venise cu viteză din spate şi am strâns din dinţi să mă ţin de el pe căţărare chiar dacă el era la tura scurtă şi îşi permitea să tragă tare. Am mers în roata lui până în vârful căţărării când a început porţiunea de coborâre unde m-am distanţat. Au urmat porţiuni de coborâri tehnice unde am şi căzut de două ori dar m-am ridicat şi am continuat. La un moment dat, din cauza unei căzături, am văzut că mi desprinsă o bucată de piele cu puţină carne de pe genunchi şi m-am speriat dar am apăsat pe ea şi s-a lipit la loc:D.

Puţin asfalt să ne tragem suflu după coborâre şi apoi urcarea în Păltiniş, lungă şi bolovănoasă. Am urcat cu încă doi rideri şi din priviri ne încurajam, fără să ne dăm seama am ajuns la punctul de alimentare unde se termina lunga căţărare. Acolo m-a ajuns Robike şi am tras tare să ţin pasul cu el, era motivator să-l văd în faţă.

Coborârile tehnice din Păltiniş au fost cireaşa de pe tort şi apoi lunga coborâre spre Sibiu. Am coborât foarte tare pentru că vroiam să iau avans pe porţiunile ce mă avantajează. Un push bike care m-a demoralizat era aproape să îmi fie fatal dar la câţiva metri l-am ajuns pe Robike la ultimul punct de alimentare şi mi-a strigat “Hai Spartacus” şi am continuat la maxim. Am plecat înaintea lui pe coborâre şi m-a ajuns la Mănăstire unde urma porţiunea din Pădurea Dumbrava, segment pe care m-a ajuns şi m-a cam alergat până la finish. Oricum a fost benefic această fugăreală de la final pentru că m-a motivat să trag mai tare de mine şi am reuşit să termin cursa sub 6 ore.

Am ocupat locul 3 la categorie la un concurs la care anul trecut mi-a fost frică să particip. Deşi mulţi zic că e cel mai greu din ţară, tind să cred că Braşov XCM este mai greu. Nici unul nu trebuie ratat.

Am terminat Triada în acest an cu podium atât la Braşov cât şi la Sibiu şi nu pot decât să spun că... E doar începutul!