marți, 29 aprilie 2014

13

Maratonul Făgetului 2014

Posted in ,
Exact un an se împlinea de la primul meu contact cu lumea MTB-ului, o lume în care mă simt atât de bine şi care a devenit între timp activitatea ce-a mai de preţ din viaţa mea. După un an în care am muncit, am investit timpul şi energia, m-am întors la Cluj pentru a “cântării” evoluţia mea.


O dimineaţă de sâmbăta cu puţini nori şi stropi de ploaie, care treptat se transformă într-o zi perfect pentru ultima pregătire înaintea concursului. După ce mi-am ridicat numărul de concurs, în jurul orei 14, m-am întâlnit cu nişte rideri din Cluj şi cu prietenii mei de la Zalău şi împreună am mers în recunoaşterea traseului. Erau mai puţin de 24 de ore până la start şi nu era înţelept să parcurgem întregul traseu aşa că am ales să rulăm pe traseul scurt de 30 de kilometri, o mare parte din el urma să-l parcurgem la proba de maraton. Am urcat lejer Pădurea Făgetului cu mici pauze şi apoi am coborât pe potecile care încă mai aveau puţin noroi, urmând ca apoi să urcăm vestita “Golgota”. Anul trecut şi prima parte mi s-a părut extrem de grea şi de cele mai multe ori “descălecam” iar acum parcă acele căţărări se micşorase, aşa aveam impresia. Golgota anul trecut abia am urcat-o pe lângă bicicletă iar acum pedalam destul de lejer printre pietrele care încercau să-mi îngreuneze urcarea. Multe s-au schimbat într-un an şi chiar dacă săptămâna premergătoare nu a fost cea mai bună având multe defecţiuni la bicicletă şi nu numai, speram într-o cursă reuşită.

În aşteptarea startului

După o încălzire care am simţit apoi că nu a fost suficientă şi multe poveşti cu toată lumea, m-am aliniat la start şi aşteptam nerăbdător să treacă timpul. Puţin după ora 11 a început numărătoarea inversă şi am plecat escortaţi de maşina poliţiei spre Pădurea Făgetului. După ce am lăsat maşina poliţiei în dreapta noastră, ne-am croit drum pe potecile pădurii într-o căţărare lungă doar parţial agresivă. Am început destul de bine dar nişte dureri la spate nu-mi dădeau pace deloc. Mergeam foarte bine pe căţărări dar pe porţiunile de fals-plat pierdeam tot ce câştigăm în urcare şi asta din cauză că nu am o furcă ok. Oricum, după primi 9 kilometri am reuşit să fiu în topul căţărătorilor în 9 din cele 10 segmente create pe Strava iar în multe dintre ele i-am depăşit pe ciclişti de la Elite. Exact, am reuşit să fac asta cu bicicleta mea de 17 kilograme.

Zborul cu bicicleta


Suna promiţător, mai ales că evoluţiile mele anterioare mi-au demonstrat că mă descurc mult mai bine în cea dea doua parte a competiţiei fiind un ciclist de anduranţă nu de explozie. La kilometrul 9 am vrut să depăşesc un rider pe o potecă îngusta în coborâre, acesta a frânat brusc iar eu nu am avut timp să fac acelaşi lucru şi am încercat cu un ultim efort să trec prin stânga lui. Erau două pietre mari rotunde peste care trebuia să sar, fără o furcă care să preia din şoc am reuşit să sar pe prima piatră dar a doua fiind foarte aproape nu am reuşit să ridic de partea din faţă suficient cât să mă arunce pe roţi peste ea, la 40 la oră era aproape imposibil să fac asta. Am simţit că zbor, câteva fracţiuni de secundă a fost un sentiment plăcut, am aterizat pe spate, loc unde mi-a rămas o julitură zdravănă, iar apoi am văzut cum bicicleta zboară peste mine şi cade la 2 metri în faţa mea. A fost un salt de câţiva metri buni şi până m-am ridicat am fost depăşit de câţiva rideri. Mi-am pus bidonul la loc şi am plecat în urmărirea lor.

Locul unde mi s-au năruit speranţele

 Am ajuns la primul punct de control şi am oprit scurt iar apoi am început depăşirile. Kilometrajul s-a rupt, Strava s-a închis de la şocul căzăturii aşa că trăgeam tare şi ştiam un singur lucru, trebuie să revin cât mai în faţă. Totul a mers bine până când am intrat pe o porţiune de asfalt şi am văzut marcajele care arătau că mergem în sens opus. Era clar... am ratat traseul. Eram cu încă un rider şi imediat am făcut cale întoarsă dar după ce am pedalat înapoi doi kilometri ne-am întâlnit cu un grup de mai mulţi de 10 rideri care veneau pe acelaşi drum greşit.
Mai aveam câţiva kilometri până să reintru pe traseu şi din start am ştiut că şansele mele la timpul pe care mi l-am propus au scăzut dramatic plus că am căzut psihic. Anul trecut m-aş fi întors şi aş fi parcurs traseul dar de data aceasta nu terminarea în timpul limită era scopul meu, acum aveam obiectiv top 5 iar acesta nu mai era posibil din cauza acestei erori. Am ales să merg spre finish pe traseul care l-am scurtat cu aproximativ 15 kilometri. Am pedalat lejer, m-am oprit de două ori să-mi remediez defecţiunea tehnică de la braţul stâng al pedalei care mă sâcâie de câteva zile. Mai eram cu un rătăcit care a ratat traseul la fel ca mine dar înainte de Golgota am rămas doar cu cei de la tura scurtă pentru ca el a plecat în viteză spre finish. Eu vroiam să îi văd pe cei de la Elite cum urca Golgota şi i-am aşteptat la poalele ei. I-am lăsat să urce pe primii trei iar apoi am urcat şi eu tot pe bicicletă printre mulţimea de oameni care îşi împingeau la deal povara precum cei din Purgatoriul lui Dante. În coborâre până la finish şi apoi am primit medalia de finishier chiar dacă nu am fost unul dintre finishieri. Am fost descalificat deşi pot spune că am abandonat în momentul în care am ştiut că nu mai am şanse la obiectivul meu. Ar fi putut fi o zi bună dacă nu ar fi fost acea eroare.

Organizarea, marea problemă


Nu vreau să se simtă nimeni atacat pentru că înţeleg ce înseamnă să organizezi un eveniment pentru 800 de oameni, dar la această ediţie organizatorii nu s-au ridicat la înălţimea ştachetei pe care ei au ridicat-o acolo sus. Pentru mine competiţiile organizate de Clujul Pedalează erau cele mai bine organizate competiţii la care am participat şi mă refer aici la ediţia precedentă a Maratonului Făget si cea a Maratonului Gilău, dar anul acesta nu pot să spun acelaşi lucru. În primul rând startul a fost unul problematic, la proba de maraton o cunoştinţă a organizatorilor a vrut să îşi prezinte maşina “bombăşi a fost plasat între pluton şi maşina oficială la startul fictiv iar acesta ne dădea practic ritmul. După ce ne-a dus la 25km/h pe plat în momentul în care am intrat în căţărare a călcat-o încercând să ne rupă sau nu ştiu ce avea în cap... mă rog, aceiaşi escortă a uitat să oprească la intersecţia ce ducea la intrarea pe drumul forestier si i-a dus pe cei de la proba de 30 de kilometri câţiva kilometri pe asfalt făcându-i pe aceştia nevoiţi să se întoarcă şi să parcurgă kilometri în plus.
Marcajul a fost unul bun, dar pe alocuri acesta a fost foarte şters şi mă refer aici la locul unde mi s-au năruit mie speranţele. Acolo unde am ieşit de pe traseu era un drum principal iar la un moment dat traseul vira la stânga, organizatorii spun că este marcaj pe stâlp şi probabil că este, dar nu ştiu cât se vede de bine. Dacă aş fi fost singurul care se pierdea înţelegeam, neatenţia mea era de vină, dar când 30 o iau pe acelaşi drum greşit organizatorii nu au nici o vină? Pe un drum de ţară pe plat mergi cu 35 la oră, eşti atent la roată la gropi etc, chiar poţi fi atent la o potecă care rămâne în stânga sau în dreapta ta? La sfârşit vorbeam cu un rider de la Elite şi mi-a dat dreptate, încuviinţând că acel punct este problematic. Când ai de ales între stânga şi dreapta iţi pui un semn de întrebare şi cauţi marcajul, dar acolo unde traseul părăseşte drumul principal şi intră pe un drum secundar este nevoie de oameni care să-i îndrume pe participanti. Nişte prieteni au fost săptămâna trecută în recunoaştere şi au trecut de 2 ori pe lângă marcaje, urmând drumul pe care m-am rătăcit eu şi i-au atras atenţia organizatorilor că acel punct este prost marcat iar aceştia nu au luat nici o măsură pentru a rezolva problema. Cum poţi veni apoi să-mi zici că îi mare semnul că n-ai cum să nu-l vezi?

Asta e... păcat că se întâmplă lucruri de genul pentru că nu fac cinste deloc organizatorilor care ne-au obişnuit cu maratoane organizate bine (din păcate acest maraton nu intră în această categorie) Data viitoare sunt sigur că nu voi mai rata drumul: D
O altă problemă care am sesizat-o este “Golgota”, fiind o căţărare repertoriată şi premiată, se produce un dezechilibru între elita de la 30 şi cea de la 70 şi nu mă refer aici la oboseală pe care o acumulează cei de la maraton. Când ajung cei de la tura lungă pe căţărare aceasta este plină cu amatorii de la 30 care abia se târâie în sus şi este aproape imposibil să treci printre ei că mulţi sunt inconştienţi sau neatenţi iar un mormoloc în faţa ta îţi taie din elanul care poate îţi aducea titlul de cel mai bun căţărător. Nu insist pe asta pentru că pe mine anul asta nu m-a afectat, nu ştiu dacă pot spune “din fericire”.
A fost multă lume nemulţumită şi trebuie înţeleşi. Mulţi au străbătut kilometri pentru a-şi bate joc doi poliţişti de ei sau pentru a urma un traseu prost marcat. Vreau ca criticile să fie constructive pentru că ar fi păcat ca la anul să vină alţii să se piardă în locul unde m-am pierdut eu.
Cu toate cele întâmplate a fost un weekend plăcut la Cluj deci sunt mulţumit.

13 comentarii:

  1. am patit si eu exact acelasi lucru. plus ca la sfarsit nu am primit medalie :) plus ca m-au inregistrat cu 04:52, cand eu am ajuns la 04:33 (am vreo 5 poze la finish in care e prins si cronometrul si mi se vede extrem de clar timpul..). eroarea de marcaj m-a costat 13 minute (luat exact de pe inregistrarea de pe endomondo). lasa ca si din astea invatam, iar la anul mergem mai antrenati si mai "experimentati". bafta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Marcajul respectiv a contat enorm. In legatura cu timpul, posibil sa fie discrepanta respectiva pentru ca, ma gandesc eu, ceasul era pentru cei de la tura scurta care au pornit mai tarziu...

    RăspundețiȘtergere
  3. da, ceea ce zici tu are sens. cel mai probabil ca asa e.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu doresc sa intru in polemici si sa incerc sa ma ascund dupa cuvinte, de asta nici nu am intrat duminica in discutii inutile cu cei care au reclamat faptul ca marcajul a fost prost. Am vrut sa ma conving de faptul ca nu au fost rupte marcajele si ca sunt la locul lor. Mai jos aveti unele zone din traseul de 70km si mai ales zona "cica cu problema" Micesti. Daca o sa consultati pozele de mai jos o sa va convingeti singuri ca nu aveti dreptate si de faptul ca nu ati fost atenti! Cateva detalii mici detali: 25l vopsea alba, 8l vopsea portocalie, 2,5 km banda Columbia, 4km banda clujulpedaleaza, 400 sageti directionale negre - fond portocaliu format A4, 200 X-uri rosii pe fond alb cu: ATENTIE DRUM GRESIT!, 1000 de harti cu traseu, bannere directionale de dimensiunea: 1mX0,60m. Astea au fost consumate pentru marcare si informare. Pe o portiune de 6 km am numarat marcajele patrat alb cu dunga portocalie orizontala, erau 118 buc si astfe a fost marcat tot traseul! In zona problema dupa ce va veti uita la imagini veti constata faptul ca ati avut o vizibilitate de peste 150m de unde se vedeau deja marcajele! In rest "no comment" imaginile vorbesc de la sine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am postat imaginile pe facebook, scuze pentru calitate le-am facut cu telefonul. Referitor la medalie de finisher am comandat 700 buc nu am avut cum sa estimam 800 de participanti in 2012 au fost 406, in 2013 - 515 participanti si acuma 781! Dupa cum se vede cu cat doresti sa oferi mai mult si mai bine in Romania cu atat sunt mai nemultumiti unii, poate ati participat la mai multe maratoane si ati platit 50 ron in care ati primit ce? Voi ce credeti tricourile, medaliile se scot asa din joben? Din pacate nu poti estima clar, poate faci comanda pentru 800 buc si daca ploua iti vin 200 de participanti si atunci ce faci? Noi deja am luat masuri pentru a mai comanda 100 de medalii, apropo daca ati citit regulamentu acolo s-a specificat si faptul ca primesc doar aceia tricou care isi platesc taxa pana intr-o anumita data si noi ce am facut? Am comandat joi 100 buc de tricouri si vineri inca 50 pe langa cei 600 care erau gata, cei care le-au personalizat au lucrat si sambata dimineata pentru a le termina. In postarea de mai sus am spus ca nu vreau sa intru in polemici insa doresc sa va informez ca sunt lucruri care nu depind de noi si chiar multe dintre ele care depind nu le poti estima exact.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt amator, primul meu maraton, de fapt primul meu concurs de vreun fel cu bicicleta si pot sa spun ca marcajele au fost corect amplasate si vizibile peste tot. Nu am avut probleme de genul celor criticate mai sus (precizez ca am luat parte la 30km). Chiar am ramas surprins de organizare, de detalii, multe cadouri(chiar daca unele nesemnificative, dar lucrurile marunte iti aduc zambetul pe buze), amabilitatea voluntarilor care imparteau lichide si suplimente. Asadar bravo organizatorilor. Am un mesaj totusi pentru blogger: Daca voi cei profesionisti va plangeti de faptul ca traseul este plin de amatori care va stau in cale, atunci e clar ca nu meritati sa va incadrati in categorie. A fi profesionist inseamna a te descurca cu orice obstacol, mai ales ca si adversarul are aceleasi obstacole. Daca tu crezi ca esti cel mai bun la urcare si acolo ii intreci pe ceilalti, atunci nu ai inteles conceptul de maraton. Pana la urmatorul, antreneaza-te sa fi bun si la coborare. Despre fair play ce sa mai vorbim, ca "profesionistii" vorbeau urat si injurau cand nu aveau loc...Ma intreb atunci, ce cautau in spatele coloanei? (vorbesc de primii km sa nu se inteleaga ca au venit cei de la 70km).

    RăspundețiȘtergere
  7. Salut! E aceasi poveste ca de fiecare data....traseul se putea urmari,din cate am vazut in mare parte la cursa asta e vina concurentilor si iti si spun de ce:
    1: hartile de traseu nu se dau degeaba...ele trebuie studiate si memorate punctele cheie (e simplu dar trebuie facut
    2: daca tot gresesti atunci dupa 100m-200m trebuie sati dai seama ca nu mai sunt marcaje si ca ai gresit
    iar sunt si uni asa de talentati ca se pierd ori cat de bine ar fi organizat concursul,am fost de fata atunci cand un concurent era ata de concentrat incat nu auzea si nici nu vedea decat roata celui din fata si a luat gresit :))
    macar acuma sti traseul si la curse noi studiaza traseul e f.important!

    RăspundețiȘtergere
  8. In momentul in care participi la un maraton si ai pretentii , inseamna ca ai experienta . Daca te pierzi , inseamna ca nu ai destula experienta sau ca esti atit de fixat pe ideea de a ajunge in fata , incit uiti sa privesti pe unde mergi ... Nu poti sa ai pretentia sa te ia organizatorul de minuta sa te duca pe traseu .. Cit despre " incepatorii " si " amatorii" pe care ii priviti cu dispret , sa stiti ca e nevoie si de taxa de inscriere platita de ei pentru ca elita sa se bucure de maratoane . Poate , Dvs . , cei experimentati ar trebui sa iesiti la inaintare si sa le explicati ce inseamna un maraton si minime reguli de comportare pe traseu . Cu stima , Radu Muller

    RăspundețiȘtergere
  9. "plus ca la sfarsit nu am primit medalie :) plus ca m-au inregistrat cu 04:52, cand eu am ajuns la 04:33 (am vreo 5 poze la finish in care e prins si cronometrul si mi se vede extrem de clar timpul..)." ... stii sa-mi spui daca cronometrul arata timpul de la cursa de 70km sau de 30km cand ai trecut tu linia de finish? Din cate stiu au fost doua starturi decalate.

    RăspundețiȘtergere
  10. Domnule Levi, nu spun ca nu v-ati dat silinta, dar vreau macar sa recunoasteti ca cel punct a fost unul vulnerabil si ca ati primit atentionari inaintea cursei despre vulnerabilitatea lui. Stiu ca nu schimba cu nimic dar ar rapi putin din frustrarea mea.
    Jozsef Balla. Se pare ca tu intelegi mai bine conceptul de maraton dupa primul decat altii dupa zeci. Era vorba stric de Golgota, catarare la finalul careia se premia cel mai rapid timp pe segment. Pe acel segment, stiind ca sunt descalificat, m-am oprit si am "eliberat" calea primilor sositi de la elite pentru ca stiam cat de important este pentru un rider dupa 70 de kilometri cel mai mic obstacol pe o catarare asa de agresiva. Nu ai cum sa intelegi daca la cea mai mica urcare ai descalecat. Nu e aroganta faptul ca mergem mai bine ca multi de la tura scurta si nu poti intelege asta pana nu vei simtii cum e sa lupti pentru scopuri diferite. Una este sa ai ca obiectiv termiarea maratonului si alta este sa iti propui sa il castigi.
    Domnule Radu Muller, credeti ca ne scadea organizatorii secundele in plus daca ne motivam ca in acele secunde am oprit pentru a arata unor incepatori cum sa se fereasca pentru ca noi avem viteeza si vrem sa il depasim?

    RăspundețiȘtergere
  11. Mai, destepti sunteti voi astia care va dati mari biciclisti, uitati ca si voi ati avut cas la gura. Gata, sunteti mari acum, ceilalti sunt "mormoloci". Mi-ar fi rusine sa folosesc cuvintele astea la adresa unor colegi de hobby. As sta si as judeca: oare nu am fost si eu la fel ca ei candva? Cum zicea si cineva intr-un comentariu anterior, daca te crezi profesionist, descurca-te cu obstacolele care ti se ivesc in cale. Nu te mai da rotund si considera-i si pe ceilalti la fel de dornici de castig ca si tine. Sau poate unii au participat ca sa isi testeze limitele sau doar de placere. Nu cred ca merita apelativul "mormoloci"!

    RăspundețiȘtergere
  12. Prietene anonim, eu la primul maraton am terminat pe locul 10 la categorie deci nu, niciodata nu am fost atat de incepator!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Evident, modestia asta...Atunci, daca te-ai nascut profesionist, gandeste-te ca in cursa ai si alti concurenti care poate n-au avut "norocul" tau. Tolereaza-i, respecta-i si nu mai fi asa infatuat!

    RăspundețiȘtergere