ProBikers Maraton Oradea 2014

ProBikers Maraton era primul concurs de Mountain Bike XC din 2014 în calendarul meu competiţional. Fiind prima, nu era o cursă de obiectiv şi mai mult una de verificare.

După o iarnă lungă petrecută pe asfalt şi un început de primăvară în acelaşi ton din cauza problemelor tehnice care le aveam la Mountain Bike, am reuşit pe ultima sută de metri să îmi pun bicicleta la punct pentru a putea fi la startul acestui maraton. Greutatea bicicletei nu am reuşit să o reduc şi nici roţile nu aveam cum să le măresc iar aceste aspecte au contat în evoluţia mea. Înainte să plec spre Oradea, locul debutului în 2014, am schimbat poziţia pipei, am pus-o pe negativ, lucru care mi-a dat dureri de spate în primii kilometri.

Am plecat spre Oradea noaptea la 1 cu trenul şi abia dimineaţa după 8 aveam să ajung la destinaţie. Aceste ore petrecute în tren m-au încărcat cu oboseala care urma să o resimt câteva ore mai târziu în concurs. 10 kilometri de la gară până la start i-am rulat uşor şi după ce mi-am ridicat numărul şi m-am echipat am început încălzirea. Rulam în jurul startului şi mă mai opream la o poveste. Puţin timp înainte de ora startului am mărit ritmul şi am plecat alături de un rider de la InterTeam câţiva kilometri mai departe revenind apoi în plutonul care aştepta să “decoleze”.

Am plecat escortaţi de maşina organizatorilor şi după câteva sute de metrii am început lupta. După primii kilometrii din cauza problemelor la spate şi a lipsei de antrenament pe off-road, am pierdut contactul cu liderii cursei şi eram depăşit foarte uşor de mulţi rideri. La mijlocul primei ture, în timp ce eram depăşit de doi rideri, aveam impresia că am rămas ultimul. Am fost încurajat de un rider care mi-a spus că sunt mulţi în spate şi m-am bucurat că numărătoarea mea a dat greş... am început să accelerez. Am început să trec pe lângă alţi rideri şi după o scurtă pauză la punctul de alimentare începeam cea de-a doua tură. Traseul la maraton consta într-un traseu de 35 de kilometri pe care în parcurgeam de două ori. Acum deja ştiam traseul şi în plus începusem să mă simt şi mai bine. Am depăşit mai mulţi rideri printre care Sergiu Paraschivu iar cu 10 kilometri înainte de final am văzut în faţă un tricou de la echipa InterTeam, l-am ajuns, era Iustin Stanciu, riderul alături de care mi-am făcut încălzirea. În scurt timp am trecut în faţa lui şi am sperat să mai prind şi pe alţi rideri din urmă dar deja finişul era aproape şi nu am mai avut timpul necesar. Am terminat pe locul 4 la categorie cei 73 de kilometri cu timpul de 3 ore şi 7 minute.

Sunt mulţumit de timp şi de evoluţia din cea de-a doua tură în care am mers cu 7 minute mai repede decât în prima. Nu ştiu care ar fi fost evoluţia mea dacă bicicleta mea n-ar fi cântărit 17 kilograme, dacă ar fi avut roţi de 29” sau dacă aş fi ajuns la Oradea cu o zi înainte pentru a fi odihnit în ziua cursei. Normal că toate astea au contat dar chiar şi aşa competiţia a fost un succes pentru mine. Apreciez marcajul de pe traseu care a fost excepţional şi organizarea care a fost una încântătoare.

A urmat acelaşi drum înapoi spre casă, drum care m-a făcut să urăsc şi mai mult societatea romană de cale ferată. Somnul a fost unul de calitate după mai mult de 36 de ore nedormite. 

Urmează Maratonul Făgetului, urmează competiţia adevărată...