Pietroasa Country Ride 2014

Pe sfârşit de sezon, am reuşit să-mi mai strecor în calendarul competiţional o ultimă cursă de Cross Country. Chiar dacă a fost un sezon lung cu multe concursuri, încă pofta de competiţie arde în mine, aşa că, am luat drumul Timişului, la Pietroasa mai exact, pentru o tură rapidă de doar 30 de kilometri şi o diferenţă de nivel ce nu depăşea 1000 de metri. Traseul a fost unu superb, destul de solicitant şi pe alocuri tehnic. M-a întristat doar lipsa concurenţei, a riderilor de top care se pare că şi-au încheiat sezonul. Să nu omit prezenţa lui Sergiu Paraschivu şi a lui Pantani, adică vicecampionul naţional XCO şi campionul naţional la XCM, ambii la categoria mea de vârstă. Deci aveam motivaţie să trag.

Drumul lung, am ajuns într-un târziu la Pietroasa unde, pe lângă oamenii prietenoşi, toamna ne-a aşteptat cu nişte peisaje de poveste, înscrierile, încălzirea şi apoi alinierea la start. M-am strecurat în prima linie, şi bine am făcut. Chiar dacă maşina poliţiei era în faţă, s-a plecat tare şi practic competiţia începea de pe linia de start. 

S-a mers în pluton primii kilometri şi unii au încercat să se desprindă dar fără folos, şi Pantani şi eu am încercat asta. În ultima porţiune de asfalt m-am pus la trenă iar când am intrat pe off-road după câteva sute de metri am dus plutonul pe un drum greşit (îmi cer scuze). Ne-am deşteptat repede şi am reintrat în traseu dar eram la mijlocul grupului. În faţă se ridica un deal mare care cerea push-bike aşa că până sus cu bicla pe umăr am reuşit să revin la conducerea cursei alături de Pantani.

Ne-am distanţat pe prima urcare şi apoi pe coborâre  el a luat avans dar nu îngrijorător, aveam în permanenţă contactul vizual cu el. Ghinonul a fost de partea lui de data asta pentru că la kilometrul 7 a făcut pană şi m-a lăsat pe mine să rulez solitar toată cursa. Încet m-am obişnuit să fiu eu acela care fuge de cineva nu după cineva şi nu am lăsat deloc acceleraţia, m-am pierdut, am revenit, am pierdut timp dar tot am accelerat. Din cauza celor 2 kilometri pe care i-am făcut în plus pentru că m-am rătăcit m-a ajuns Sergiu din spate, m-am speriat aşa că am apăsat pedala mai tare şi am ajuns primul în vârful dealului de unde se putea observa finshul. Coborârea a fost una spectaculoasă, tocmai de-aia după terminarea concursului am repetat acest segment.

Am trecut primul linia de finish, primul la general şi primul la categorie. Am şi căzut la final pentru că am vrut să trec linia de finish într-o roată dar nimic grav, şti cum e când te crezi prea deştept... Victoria e dulce iar victoria la general e şi mai dulce.

Mulţumesc organizatorilor, echipei NoMad Merida CST şi tuturor celor ce mă încurajează şi cred în mine. A fost ultima competiţie de XC din acest sezon, urmează o cursă de CycloCross, o pauză scurtă şi apoi încep pregătirea pentru 2015.