Braşov XCM 2014

Şi anul trecut mi-am propus să ajung la Braşov XCM dar problemele medicale m-au împiedicat să iau starul la competiţie. Anul acesta l-am considerat un concurs de la care nu am voie să lipsesc şi în ciuda faptului că forma sportivă în care mă aflu nu este cea mai bună, am ales să particip la tura lungă. De ce? Păi mi se părea fascinant profilul etapei cu urcarea pe vârful Postăvarul la o altitudine de 1760 de metri.

Obiectivul a fost să termin într-un timp decent. Nu aveam pretenţii la podium pentru că era prea greu să vin după o lună jumate de rulat pe plat şi să mă bat pentru primele poziţii pe un traseu ce avea 3000 diferenţă de nivel. Îmi era important doar să termin, să intru în clasamentul Triadei.

Duminică dimineaţa mi-am făcut încălzirea de la Codlea, unde eram cazat, până la Braşov şi după încă câteva ture pe pista terenului de sport a Liceului Sportiv, aşteptam startul. Nu erau foarte mulţi participanţi din cauza dificultăţii traseului, aproximativ 100 la tura lungă şi 300 la cea scurtă. Oricum, cei care erau, erau buni.

Puţin după ora 10 aproximativ 400 de rideri părăseau Braşovul şi se aventurau pe drumul forestier ce ducea în Poiana Braşovului. Cunoşteam drumul pentru că alergasem la Semimaratonul Braşov pe acelaşi traseu. Pe bicicletă părea mai accesibil. Nu forţam pentru că nu ştiam ce mă aşteaptă după kilometrul 40. Am mers într-un ritm destul de scăzut pe prima parte până când am intrat în jocul lui Etele şi a unui rider de la BikeXpert alături de care am mers kilometri buni. S-au distanţat la un moment dat pe o porţiune unde pietrele erau imposibil de evitat iar 29-er-ele îşi arătau utilitatea pe aceste segmente dar la punctul de alimentare i-am ajuns.

Aveam parcurşi 32 de kilometri când m-am oprit la PA 2 pentru a-mi umple bidonul şi fără a pierde prea mult timp am pornit în urmărirea celor doi. I-am ajuns pe porţiunea de plat şi am rulat alături de ei până unde a început căţărarea de pe Postăvarul. Ghinionul era cu mine, nu a fost suficient că mi-am pierdut ochelari, a trebuit să-mi pierd şi bidonul.

După o coborâre tehnică a urmat greul. Am început lunga căţărare şi neavând bidon să mă hidratez, era destul de greu psihic atunci când consultam profilul şi vedeam lungimea ei. Am ajuns la punctul de alimentare unde m-am hidratat bine pentru a-mi ajunge până la finalul căţărării. Mai erau 10 kilometri din ea şi ce era mai greu încă nici nu începuse. Am strâns din dinţi şi am început să urc şi după 2 kilometri un băiat din stafful organizatorilor mi-a dat un bidon ridicându-mi în primul rând moralul. Am pedalat, am împins, am strâns din dinţi doar să ajung sus iar pentru asta răsplată a fost mare. Pe lângă faptul că m-am distanţat de ceilalţi rideri, la punctul de alimentare din Postăvarul prietenul meu Rafi Von Rafinssen mi-a oferit un pahar cu cola. Mi-a dat energie să urc scurtă distanţă până în vârf, distanţă pe parcursul căreia l-am ajuns pe Itu, riderul alături de care m-am pierdut la Maratonul Făgetului.

Încă 15 kilometri de coborâre mă despărţeau de linia de sosire. Ce urma avea să fie cea mai frumoasă experienţă pe mountain bike pentru mine. Rădăcini, pietre, poteci, curbe strâmte, toate făceau coborârea extrem de tehnică, greu de abordat şi mai ales palpitantă. Practic eram la graniţa dintre DownHill şi Cross Country. După câteva viraje prudente am lăsat bicicleta să îşi croiască drum printre obstacole şi interveneam cu frâna atunci când era cazul. Nu sunt cel mai slab coborâtor tocmai de-aia am început să prind mai mulţi rideri din spate. La jumătatea coborârii, Cristi Losonczi care făcea parte din staff, mi-a strigat “dai tare că-l prinzi” aşa că m-am conformat.

L-am ajuns pe riderul respectiv şi imediat după l-am ajuns şi pe prietenul meu Bărbînţa Dan de la AlienCycling. Mai erau 10 kilometri şi am tras tare sperând să-i mai prind şi pe alţii dar nu a fost să fie.

La start Lucian Logigan, campionul naţional, spunea că face traseul în 5 ore aşa că eu mi-am propus să-l termin în mai puţin de 6 ore. Bine-nţeles că şi Luci a mers mai repede decât se aştepta la fel şi eu. Am terminat cei 69 de kilometri cu diferenţă de nivel de 3000 de metri în 4 ore şi 48 de minute.

Am reuşit să urc pe podium ocupând locul 5 la categorie şi locul 11 în clasamentul general.

Traseul a fost unul incredibil. Consider că pentru prima dată am participat la un concurs de Mountain Bike adevărat. Felicit organizatorii pentru traseu şi profesionalismul care îi caracterizează.