Vizită în orașul Contelui Dracula

O cursă lungă săptămânal deja devenise rutină, iar ziua de sâmbătă mi-am dedicat-o bicicletei. Dar cum în această sâmbătă am fost nevoit să merg la lucru, mi-au rămas doua alternative: fie îmi petrec un sfârșit de săptămâna departe de bicicletă, fie îmi programez un periplul pentru a doua zi.

         Normal că am ales cea de-a doua variantă, mai ales când știam că am în fata un traseu interesant, traseu ce în mare parte îmi era străin. Așadar, duminica însorită de august mă surprinde pedalând spre Copșa Mica, oraș ce era doar un punct minuscul pe harta traseului. Îmi propusesem să trec treptat prin Copșa Mica, Șeica Mare, Agnita, Sighișoara, Mediaș iar în cele din urmă să ajung acasă. De la Șeica Mare drumul îmi era străin, la fel și localitățile pe care le străbăteam. M-am oprit la o răscruce de drum să întreb localnicii încotro să o apuc. O fata drăguța m-a lămurit, ciudat a fost că fata respectivă era o fostă colega din liceu care se mutase în Șeica Mare și nu am recunoscuto decât după voce, avea un timbru vocal unic. Am plecat după instructiuni și pe drum au început să apară satele cu nume pe care le auzisem în copilărie de la un prieten care își petrecea vacanțele de vară în Micăsasa el fiind originar din Șeica, și de multe ori se lăuda cu cele șapte sate care aparțineau de Șeica, așa mi-am îmbogățit cultura generală și știam de Buia, Boarta și celelalte. Chiar dacă numele acestor sate îmi era cunoscut gândul meu era doar la Agnita, oraș care îl vizitam pentru prima dată. După o pauză în care m-am hidratat și mi-am împărtășit câteva experiențe pe bicicletă unor cicliști cu care m-am întâlnit la ieșirea din oraș, am continuat solitar călătoria înspre orașul lui Dracula. Am mărit viteza pentru că știam că ziua nu va sta după mine. Treceam prin sate ale căror nume nu le mai auzisem și nici nu aveam timp să le memorez. Gândul îmi era la Sighișoara dar mai ales la cei 70 de kilometri ce îi mai aveam pana acasă. Fără a mai face vre-o pauză am trecut prin orașul lui Dracula și am intrat spre drumul ce duce către Mediaș, drum aflat în reparație. Daneș, Dumbrăveni, Mediaș, Copșa Mica au rămas în urma mea în timp ce rulam grăbit spre casă. Eram gonit de noaptea ce venea în urma mea dar care cu 15 kilometri înainte de a ajunge acasă m-a ajuns, dându-i oportunitatea perfecta unui prieten care deține o mașină cu instalație acustică precum poliția, să mă tragă pe dreapta pentru ca nu aveam far. Bineînțeles ca m-am oprit, dar când i-am observat numărul am gustat gluma și mi-am continuat ultimii 5 kilometri dintr-un traseu de 190 de kilometri.

Pe lângă faptul că mi-am depășit recordul de kilometri parcurși într-o zi, am bifat pe harta cuceririlor încă trei orașe: Agnita, Sighișoara și Dumbrăveni. A fost o cursă perfectă într-o zi perfectă, zi ce am încheiat-o cu o bere rece și un somn pe cinste.