marți, 16 septembrie 2014

0

Cupa Vlădeasa 2014

Posted in ,
Programată cu o lună mai devreme faţă de anul precedent, Cupa Vlădeasa a ales să ne aştepte cu o vreme perfectă pe un traseu frumos şi greu. Era una din cele patru competiţii la care am participat şi în urmă cu un an şi asta îmi dădea un plus pentru că ştiam traseul, poate doar lipsa zăpezii îl face diferit de cel de anul trecut sau push-bike-ul din Vlădeasa care anul acesta mi s-a părut mult mai lung.




După ore bune în tren, am ajuns la Valea Drăganului locul de start al competiţiei şi nici nu am reuşit să mă încălzesc foarte bine pentru că deja eram chemaţi la şedinţa tehnică şi apoi la start. Am uitat din nou să îmi fac mişcările de gimnastică pentru spate şi după prima urcare am resimţit dureri dar care treptat au trecut.


După start, Cleppe, Ilyes şi Madaras au luat avans rapid şi după primii kilometri am pierdut contactul vizual cu ei, urcam alături de Radu Tudor şi Cristi Losonczi de la Geiger dar când au început să apară durerile la spate m-am rupt de ei şi am fost ajuns prima dată de Itu şi apoi de Calin, de la Alien Cycling, alături de care am mers până la separarea traseelor, amândoi erau la tura scurtă. După ce am rămas singur m-a lăsat şi spatele să trag mai tare şi încercam să revin alături de cei de la Geiger dar nu am reuşit să fac asta. La kilometrul 13, m-am oprit să deschid o poartă care bloca traseul şi l-am văzut pe Elisei în spate, am încercat o porţiune să mă menţin în faţa lui dar pe o urcare m-a ajuns şi apoi mi-am fixat obiectiv să mă menţin cât mai mult alături de el. A luat avans înainte de primul punct de alimentare dar apoi l-am ajuns şi am mers împreună până la kilometrul 46. Stăteam în roata lui şi încercam să ţin ritmul cu el pe urcări iar pe coborâri am observat ceva destul de ciudat, chiar dacă el are 29er, eu doar din inerţie mergeam ca el care pedala, probabil din cauza greutăţii. Pe porţiunea de viteză imediat după ce am ocolit Lacul Drăgan am trecut eu la trenă pentru că mă simţeam dator faţă de el, vorbă lui El Nino, “Am respect pentru titani”.

După al doilea punct de alimentare am mai mers puţin împreună şi apoi Eli s-a oprit iar eu am continuat urcarea susţinută până la porţiunea de push-bike singur, mă aşteptam să ma ajungă şi l-am văzut în spate când împingeam bicicleta printre bolovani dar apoi am pierdut contactul cu el şi am ajuns tot singur în vârful Vlădeasa. Push-bike-ul anul ăsta părea mai lung, mai ales ultimele porţiuni care îmi dădeau impresia că este ultima urcare iar când ajungeam sus vedeam că mă mai aşteaptă una.

În vârf, la ultimul punct de alimentare, mi-am încărcat bateriile şi am plecat în viteză spre finish printre, şi mai mult pe bolovanii, care aruncau bicicleta în toate direcţiile reuşind cu greu s-o controlez. M-am bucurat că am scăpat de segmentul respectiv iar apoi după încă câteva urcări a urmat coborârea lungă de care anul trecut am fost privat din cauza celor trei pene. Până aici a fost exact ca anul trecut doar că anul acesta în loc de Dan Bărbânţa era Eli.

Am coborât şi am tot coborât iar uneori “aruncam” o privire în spate să văd dacă mă ajunge Eli. Mirarea a fost când l-am văzut pe Losonczi în faţă care se pierduse şi nu ştia încotro s-o ia. Am ales traseul corect împreună şi am rulat ultima porţiune de coborârea alături de el. Când am intrat pe şosea, ştiam că nu merit locul 2 pentru că a mers mai bine ca mine, dar era de datoria mea şi mai mult pentru spectacol trebuia să ne batem la sprint. Am declanşat sprintul destul de repede şi pe final nu am mai avut suflu şi astfel am terminat la o secundă în spatele lui Cristi.

Locul 3 cu un timp de 4:05:39, un loc 6 la general într-o companie selectă cu rideri de la Elite printre care Cleppe, Madaras sau Radu Tudor. 

Chiar dacă Eli nu a fost în cea mai bună zi a lui şi nu mă compar cu el pentru că mai am mult de muncă până să îmi permit să fac asta, este o clasare care mă motivează enorm.

Urmează Campionatul Naţional XCM şi sper să reuşesc o clasare cât mai bună.


0 comentarii: