Câştigător la Maratonul Zăpezii 2014

Dorul de competiţie a fost mai mare decât orgoliul meu aşa că a decis să particip la Maratonul Zăpezii. Organizat în zona Braşovului, la Râşnov, problema cazării era deja rezolvată pentru că am multe neamuri acolo, mai trebuia să rezolv cu transportul şi pentru că încerc să fiu econom căci am nevoie de bani pentru pregătirea Mtb-ului în vederea concursurilor din această primăvara, am plecat spre Braşov cu bicicleta.

Mi-am propus să plec de miercuri când era o vreme impecabilă, dar unele probleme tehnice mi-au amânat plecarea cu o zi aşa că am plecat joi dimineaţa pe o ploaie de iarnă care nu era tocmai plăcută. Mi-am schimbat hainele la Mediaş pentru că ploaia încetase şi am pedalat până la Codlea un drum de 5 ore.

       

       Sâmbătă dimineaţa eram pregătit de alergare deşi îmi era puţin somn dar două doze de Red-Bull m-au trezit complet. La ora 09:00, după ce s-a intonat Imnul României, s-a dat startul la ceea ce vroia să fie Maratonul Zăpezii, de data asta cu puţină zăpadă. Eram ultimul la start, după ce mi-am pornit programul de alergare am început să îmi croiesc drum printre cei 150 de alergători care plecase înaintea mea. In scurt timp eram printre primii iar înainte de urcarea în cetatea Râşnov mai aveam un singur maratonist în faţă. L-am ajuns şi pe el imediat după ce am părăsit zidurile cetăţii şi mergeam în acelaşi ritm cu el, era Florin Simion. M-a întrebat cum mă numesc, după ce i-am zis numele, m-a întrebat de ce m-am tuns pentru că mă ştia cu părul lung. Îmi citise articolul despre Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc.

        Am început să povestim şi kilometri treceau foarte repede reuşind să ne distanţăm de urmăritori. După ce am trecut de punctele de control unde toţi îl susţineau pe Florin, am ajuns la partea de pădure unde se urca destul de greu datorită zăpezii de pe drum care se transformase în gheaţă. Cu greu am trecut şi de acest segment şi apoi a urmat coborârea prin acelaşi loc. După ceva timp m-am întâlnit şi cu primi alergători ce urcau şi aşa mi-am făcut o idee despre ecartul ce îl aveam şi mi-am dat seama că singura mea problemă era Florin chiar dacă nu îl tratam ca o problemă. M-am bucurat că alergam cu el, îmi dădea sfaturi şi era o companie plăcută. Un om de calitate şi nu puteam să îl tratez decât cu fair-play. După kilometrul 30 au început să apară ceva dureri dar mă încurajam strigând tare "trebuie să crezi că poţi".

Când am ajuns la trambulina de ski mă simţeam ok şi ritmul era unul bun, aici câştigătorul de la semimaraton a venit cu maşina lângă noi şi îl încuraja pe Florin dar mi-a dat şi mie să beau izotonic care mi-a prins foarte bine. Mai aveam 8 kilometri până la final şi deja începeam să îmi calculez finish-ul. Ştiam că am şansa să câştig şi am început să mă concentrez pe asta. La punctele de control am evitat să mă opresc din cauza Fair-play-ului lui Florin care a spus că mă aşteaptă dacă vreau să mă opresc dar am considerat că nu ar fi corect. Kilometri treceau mai greu acum dar treptat am intrat in ultimii trei şi am vrut să decid soarta câştigătorului dar de fiecare dată când încercăm să mă distanţez Florin se ţinea bine. Am mărit ritmul, era destul de solicitant şi aveam unele dubii privind câştigarea cursei pentru că, credeam că am mărit ritmul prea repede. Am rezistat cu greu mai ales psihic pentru că aveam gânduri de genul "îi ok şi locul 2" dar imediat mi-am adus aminte de motoo-ul meu "Nu dau puţin sau mult, dau totul" şi am reuşit să menţin picioarele în mişcare. Mai erau 500 de metri până la start şi aveam aproximativ doi metri în faţa lui Florin când am auzit suporterii ce îl încurajau aşa că am declanşat sprintul. Cochetând o vreme cu fotbalul eram superior la acest capitol şi aşa am reuşit să trec linia de start cu 7 secunde în faţa lui Florin, reuşind un timp de 3:18:43. Am câştigat.

        După ce am primit medalia, am plecat pe drumurile de munte din zona finish-ului şi urlam ca un nebun de fericie. E un sentiment plăcut să primeşti încoronarea muncii de zi cu zi. Nu pot descrie ce am avut în minte după ce am câştigat pentru că e ceva incredibil. Ştiu că nu a fost cel mai tare maraton dar a fost o victorie şi asta mă încurajează să cresc şi să obţin şi alte victorii.

După câteva ore în care am povestit şi ne-am împărtăşit experienţe din domeniu cu ceilalţi alergători am primit trofeul şi premiul iar apoi am plecat spre Codlea. Îmi pare rău că nu am rămas la focul de tabără pentru că sunt sigur că a fost un timp de calitate. Am povestit şi cu cel de pe locul trei cel cu care am avut incidentul de la Alba şi deşi nu retrag ce am scris atunci, consider că este un om de calitate şi cred că a fost o simplă neînţelegere atunci.

Îi mulţumesc lui Ilie Roşu pentru organizare, lui Florin Simion pentru cursă şi celor ce m-au susţinut.

Urmează Alba Iulia City Race şi apoi Maratoanele de Mountain Bike.
 

Urmează să mă pregătesc mai mult.