Făget Winter Race 2014

       Cum competiţile de Moutain-Bike Cross Coutry sunt în pauză din cauza vremii nefavorabile, iar Cyclocross-ul este o ramură subdezvoltată pe tărâmurile mioritice, prima competiţie din 2014 a fost una de alergare.
       După locul 2 obţinut la ultimul maraton de alergare, unii ar spune că m-am reprofilat, dar practic acest sport doar pentru a-mi îmbunătăţii forma sportivă în vederea participării la Ironman.
        Aşadar Făget Winter Race a fost prima competinţe din acest an, an care sper să îmi aducă o mulţime de alte competiţii şi performanţe.

         Pregătit de alergare, mi-am pus adidaşii în rucsac şi am pornit cu bicicleta spre Cluj Napoca, locul unde ura să alerg peste două zile.
        Am pedalat lejer spre Cluj pe un timp care nu-i face deloc cinste lunii Ianuarie care în loc de zăpadă şi frig ne-a răsfăţat, pe noi cicliştii, cu o vreme în care nu aveai voie să stai în casă. După patru ore jumate am parcurs cei 120 de kilometri şi am ajuns la destinaţie, unde urma să aştept două zile până la prima competiţie de Trail Running la care participăm.

       Se contura un ghinion încă din ziua premergătoare cursei, dar, nefiind un tip superstiţios, am ignorat numărul satanei pe seama căruia făceam glume. Mai exact, la ultimul antrenament dinaintea cursei, am ieşit la alergare printr-un parc din oraş şi ştiind că a doua zi trebuie să dau cei mai bun din mine mi-am propus să alerg aproximativ 7 kilometri, dar ciudat că în momentul în care am terminat alergarea aveam parcurşi exact 6,66 kilometri, am zâmbit şi am trecut peste.
Ce contează până la urmă un număr? Un număr care se repeta. După ce am încărcat antrenamentul pe Strava, am observat că papuci cu care alergam aveau parcurşi exact 666 de kilometri. De data asta am râs mai tare, am zis în gând: Piturca mă bântui? şi uite aşa am luat startul la prima cursă din 2014 bântuit de anticrist.

        Am plecat cu bicicleta spre locul startului având o căţărare până acolo care într-un tur de ciclism ar fi cu siguranţa repertoriată dar mi-a fost benefică pentru încălzirea dinaintea cursei. Câteva poveşti înainte, o alergare de încălzire alături de câţiva alergători printre care şi Geza, ciclistul alături de care am mers la primul meu concurs de MTB. M-am legat la şireturi şi m-am aliniat la start alături de cei 107 alergători care au luat parte la concurs. M-am uitat în jur şi am fost surprins să văd că eram singurul ce avea papuci de şosea în picioare şi asta m-a descurajat puţin dar bazându-mă pe sfatul unui prieten şi pe cuvintele organizatorilor care au spus că este atât alergare pe potecă cât şi şosea am rămas încrezător.

        La ora 11:00 am plecat ca din puşcă să termin cât mai repede cei 15 kilometri care îi aveam în faţă. Profilul cursei în prima jumătate era în ascesiune urmând ca pe final să se coboare spre finish.

        Am început cursa foarte bine şi după prima jumătate eram printre primii alergători, mai exact al patrulea. Mă simţeam foarte bine şi ştiam că pot scoate un timp bun dar din cauză că papucii de asfalt sunt papuci de asfalt, planurile mele au fost date peste cap. La o coborâre am călcat strâmb şi am alunecat pe frunze iar genunchiul a cedat. Am continuat alergarea cu durere, grăbit să ajung la final, dar într-un picior e greu să alergi, aşa că am fost depăşit de alţi concurenţi privind neputincios cum trec pe lângă mine.
Strângând din dinţi am ajuns la final pe locul 7 cu un timp de 73,8 de minute cu 2 mai multe decât locul 4. Unde a fost de data asta Satana şi de ce nu m-a ajutat să termin cursa în 66.6 minute?

        A fost un început dureros de an, fizic vorbind, dar pe lângă durerea ce am resimţit-o chiar şi la o săptămână după concurs pot spune că a fost un început de an promiţător. Într-o competinţe în care au fost alergători care au câştigat maratoane montane cu renume am obţinut un loc în primii 10, accidentat, la o disciplină pe care nu pun accentul. Asta îmi dă toate motivele să sper că atunci când va începe sezonul de ciclism o să pot atinge obiectivele propuse.

        Organizarea a fost una de calitate chiar dacă au uitat să pună în traseu şoseaua promisă iar alergătorii au fost de o calitate ridicată atât sportiv cât şi social.