vineri, 12 octombrie 2012

0

Sprint pe banda de urgență

Posted in
Dimineață de octombrie, mă îmbrac corespunzător anotimpului rece și ies la o tură în jurul orașului cu bicicleta... din cauza unor probleme medicale nu mai pedalasem de mai bine de o săptămâna. Asfaltul era ud și temperatura era destul de scăzută, rulam pe un drum paralel cu autostrada ce străbate orașul. Vedeam automobilele care goneau cu viteză și mi-a venit în minte un gând: cum ar fi dacă aș face un sprint pe autostradă? Dar nu m-am gândit prea mult la asta pentru că atenția mi-a fost distrasă de alte lucruri. Oricum nu aș fi atât de nebun să mă dau cu bicicleta pe autostradă.




           M-am întors acasă și nu după mult timp mi-am luat bicicleta și am plecat din nou la drum, trebuia să merg să-l ajut pe un prieten să descarce ceva. După ce am parcurs 15 kilometri până în localitatea respectivă și am descărcat din remorca mașinii ce aveam de descărcat am fost surprins când am observat că remorca nu merge goală:D Din cauza sistemului de frânare, roata se frâna dacă pe remorcă nu era greutate. Clar că români fiind am trecut la improvizații, mi-am pus bicicleta în remorcă și m-am urcat și eu lângă ea, am tras prelata să nu fiu observat de băieții cu mașină verde și am luat drumul service-ului. Când am ajuns la service și am scos capul la lumina m-am uitat în jurul meu și erau doar pomi și câteva clădiri pe care nu le mai văzusem niciodată; mă simțeam precum John Doe căzut din cer doar că eu eram căzut dintr-o remorcă și spre deosebire de John eu am rămas la fel de limitat intelectual. Pentru că mi-am îndeplinit menirea, m-am urcat pe bicicletă să plec spre casă... dar în ce direcție s-o iau? Care este drumul corect? Habar n-aveam unde sunt și încotro trebuie s-o apuc. Al meu tovarăș a uitat că am ajuns la service legat la ochi și s-a urcat în mașină, a plecat și dus a fost... Eu încercam să țin pasul cu el, în intersecții îi vedeam mașina în față și așa știam direcția corectă, doar că am ajuns să fiu concentrat doar la mașină lui încât nu m-am mai uitat după semnele indicatoare. Și pentru că nu am motor la bicicletă am rămas în urmă iar mașina după care mă ghidam s-a pierdut printre multele mașini care doar după un timp am observat că circulau doar dintr-un singur sens și aproape fiecare automobil care mă depășea claxona strident. Când mi-am dat seama care îi motivul pentru care sunt claxonat atât de strident am început să râd... și nu, șoferi nu mă claxonau pentru că eram pe autostradă cu bicicleta și o făceau pentru că mă provocau la o liniuță:)) 

0 comentarii: