Dimineață
de octombrie, mă îmbrac corespunzător anotimpului rece și ies la o tură în
jurul orașului cu bicicleta... din cauza unor probleme medicale nu mai
pedalasem de mai bine de o săptămâna. Asfaltul era ud și temperatura era destul
de scăzută, rulam pe un drum paralel cu autostrada ce străbate orașul. Vedeam
automobilele care goneau cu viteză și mi-a venit în minte un gând: cum ar fi
dacă aș face un sprint pe autostradă? Dar nu m-am gândit prea mult la asta
pentru că atenția mi-a fost distrasă de alte lucruri. Oricum nu aș fi atât de
nebun să mă dau cu bicicleta pe autostradă.
M-am întors acasă și nu după
mult timp mi-am luat bicicleta și am plecat din nou la drum, trebuia să merg
să-l ajut pe un prieten să descarce ceva. După ce am parcurs 15 kilometri până
în localitatea respectivă și am descărcat din remorca mașinii ce aveam de
descărcat am fost surprins când am observat că remorca nu merge goală:D Din
cauza sistemului de frânare, roata se frâna dacă pe remorcă nu era greutate.
Clar că români fiind am trecut la improvizații, mi-am pus bicicleta în remorcă
și m-am urcat și eu lângă ea, am tras prelata să nu fiu observat de băieții cu
mașină verde și am luat drumul service-ului. Când am ajuns la service și am
scos capul la lumina m-am uitat în jurul meu și erau doar pomi și câteva
clădiri pe care nu le mai văzusem niciodată; mă simțeam precum John Doe căzut
din cer doar că eu eram căzut dintr-o remorcă și spre deosebire de John eu am
rămas la fel de limitat intelectual. Pentru că mi-am îndeplinit menirea, m-am
urcat pe bicicletă să plec spre casă... dar în ce direcție s-o iau? Care este
drumul corect? Habar n-aveam unde sunt și încotro trebuie s-o apuc. Al meu
tovarăș a uitat că am ajuns la service legat la ochi și s-a urcat în mașină, a
plecat și dus a fost... Eu încercam să țin pasul cu el, în intersecții îi
vedeam mașina în față și așa știam direcția corectă, doar că am ajuns să fiu
concentrat doar la mașină lui încât nu m-am mai uitat după semnele indicatoare.
Și pentru că nu am motor la bicicletă am rămas în urmă iar mașina după care mă
ghidam s-a pierdut printre multele mașini care doar după un timp am observat că
circulau doar dintr-un singur sens și aproape fiecare automobil care mă depășea
claxona strident. Când mi-am dat seama care îi motivul pentru care sunt
claxonat atât de strident am început să râd... și nu, șoferi nu mă claxonau
pentru că eram pe autostradă cu bicicleta și o făceau pentru că mă provocau la
o liniuță:))
0 comentarii: