De la Mountain Bike la Cyclocross

Încă de la primele imagini cu acei “nebuni” negri din cap până-n picioare, cărând bicicletele în spate, am zis, asta e de mine. Mi se pare foarte interesant cyclocross-ul pentru competiţie, pentru lupta pe care riderul trebuie să o ducă şi să fie totul complet, pe lângă acele obstacole naturale în calea lui sper finish organizatorii mai adaugă şi une “din oficiu”. Nu am simţit încă o competiţie de genul pe pielea mea dar îmi place să cred că m-am pregătit şi ştiu ce mă aşteaptă.

Voiam să merg cu bicicleta de şosea, dar cum furca nu permite cauciucuri mai mari în balonaj a trebuit să caut alte variante.

Aveam cadrul de mtb cu care am participat anul trecut în condiţiile de Cross Country, un Cube AIM Disc 2013, aşa că mi-am făcut un plan pe hârtie să-l transform într-un Cyclocross

.

Furcă, Santur XCM, i-am scos arcurile, am făcut-o rigidă iar singurul minus cel are este greutatea.

Roţile, Mavic XM 319 de 28’, butuci Shimano Deore, anvelope Maxis Raze de 700x33. Intră perfect atât în cadru cât şi în furcă chiar dacă cadrul este pentru roţi de 26’, are clearance de aproape 1 cm.

Transmisia este aproape integral Shimano Ultegra, excepţie face schimbătorul de faţă care am fost nevoit să-l înlocuiesc cu un Shimano Deore LX pentru că pe cadru de mtb cablurile merg pe set tube.

Frânele sunt mecanice pe disc, manete Shimano Ultegra si etriere Tektro HO. Am fost nevoit să apelez la acest compromis din cauza ergopowerelor care sunt mecanice.

Cum se comportă?

Geometria este foarte comodă, chiar dacă cadrul este mărimea 22 iar eu am nevoie de un 17 -18, nu mă “întinde” deloc, e chiar o plăcere să rulez. Anvelopele sunt extraordinare, nu se încarcă cu noroi iar aderenţa este foarte bună. Cu furcă rigidă uneori simt lipsa amortizorului dar nu le putem avea pe toate nu? 

Frânele nu sunt cele mai sigure din cauză că manetele sunt proiectate pentru sisteme de frânare pe geantă, acolo cursa este mai scurtă iar la etriere este mai lungă. Poate am eu tendinţa de a compara cu frânele hidraulice care evident sunt mai performante. Oricum, dacă se reglează bine frânele, dar bine, adică la milimetru, sunt ok. Le-am testat pe o coborâre tehnică şi s-au comportat bine, nu excelent dar bine.

De transmisie la fel, nu sunt foarte încântat. Folosesc două foi, de 50 şi de 34 de dinţi cu 9 pinioane, de la 11 la 25 de dinţi. Problemele apar pe căţărări abrupte unde sunt nevoit să pedalez mult din picioare pentru că la o cadenţă corectă cu cel mai mic raport rulez la 16 - 17 km/h. Acuma între noi fie vorba, nu sunt eu cel mai bun căţărător să urc ca un posedat la viteza aia.

Cyclocrossul se comportă extraordinar, urmează că duminică să primescă botezul focului la Brebina Autmun Cyclocross.

Mulţumesc celor care m-au ajutat să-mi finalizez acest proiect în special celui mai iscusit mecanic, Attila Szakacs.