Sugaş Race 2014

Chiar dacă a fost un sezon plin cu competiţii în fiecare sfârşit de săptămână, câteodată şi două, nu m-am săturat încă de ele, aşa că, am ales să merg la Sugaş Race. Intenţionasem să particip la traseul lung dar ajuns la start, după un drum lung presărat cu o ceaţă densă, am ales tura scurtă ca un test pentru elitistul concurs de sâmbătă, Moon Time Bike.

După ce mi-am ridicat numărul de concurs, am început să fac câteva ture de încălzire alături de Paul Puiu de la Nomad, cu care am şi călătorit, şi apoi ne-am aliniat la start şi eram pregătiţi de spectacol. Au fost destul de puţini concurenţi, aproximativ 100, chiar dacă vremea era una perfectă riderii nu s-au înghesuit la acest concurs. Doar prezenţa unor ciclişti de top, printre care Campionul Naţional XCM, Madaras şi a fostului Campion Naţional, Răzvan Juganaru, a compensat oarecum prezenţa modestă la eveniment.

După ora 9 s-a dat startul, în uşoară coborâre. Avantajat de poziţionarea în prima linie am evitat ambuscada creată în pluton şi am reuşit să mă distanţez împreună cu grupul favoriţilor. După puţin timp pretendenţii la podium s-au distanţa iar eu eram cu ei. Eram în spatele lui Madaras şi a lui Jughi pe prima coborâre mai lungă şi asta îmi convenea pentru că implicit eram primul în clasamentul general la tura scurtă, cei doi fiind la proba “regină”. A urmat o urcare unde am fost ajuns de doi juniori foarte talentaţi, Tamirjan şi Bartha Levente şi asta m-a făcut să trag să mă ţin după ei. Până s-au separat traseele, undeva la jumate traseului scurt, aveam contact vizual cu conducătorul cursei iar apoi alături de Levente am tras să-l ajungem pe Robert care s-a desprins pe căţărare. Am recuperat puţin pe coborârea premergătoare ultimei căţărări dar prea puţin, pe următoarea urcare a reuşit să-şi mărească avantajul. Nu a fost chiar atât de rea căţărarea pentru mine, aici am reuşit să rezolv problema locului secund distanţându-mă decisiv.

Speram că ultima parte, coborârea spre linia de sosire, să fie mai lungă şi acolo să-l prind pe liderul cursei dar nu a fost să fie. Am terminat pe locul secund atât în clasamentul general cât şi la categorie. A fost o cursă scurtă de doar 31 de kilometri cu diferenţă de nivel de 1000 de metri, o cursă de explozie, de viteză.

Organizarea a fost satisfăcătoare. Premierea a fost programată exagerat de târziu iar premiile au fost modeste. Nu am înţeles de ce ai premia nişte rideri cu tichete valorice care pot fi folosite doar pentru comenzi de patru ori mai mari decât valoarea acestora iar site-ul respectiv nu comercializează articole pentru ciclişti. Măcar au fost mulţi sponsori trecuţi pe spatele tricoului tehnic... Traseul, cel puţin la tura scurtă, a fost foarte bine marcat, chiar exemplar şi pentru asta vreau să felicit organizatorii.

Nu ştiu cum a trecut aşa de repede, dar e cert că ne apropriem cu paşi repezi de sfârşitul sezonului competiţional, un sezon plin şi spectaculos. E îmbucurător că se organizează foarte multe competiţii şi majoritatea sunt create de oameni care pun pasiune în organizare, dorind ca aceste curse să fie perfecte. Sunt şi câteva curse care sunt făcute doar pentru a fi făcute sau pentru ca organizatorii să scoată nişte bani, dar nu vreau să mă leg de aspectul ăsta.

Cam aşa a fost penultimul concurs din sezon, sâmbătă merg la Moon Time Bike iar apoi trag concluziile după un sezon plin.