Haiduci şi Domniţe 2014

Chiar nu îmi programasem să particip la acest Haiduci şi Domniţe, era a doua zi după Moon Time Bike şi voiam să păstrez starea de euforie după o seară high, e ca atunci când săruţi pe cineva special şi apoi îţi muşti buzele zile la rând. Asta voiam să simt şi eu după spectacolul din tineretului şi am plecat din Bucureşti “muşcându-mi buza” doar că, în drumul spre casă, trebuia să mai facem o oprire. Trebuia să schimbăm rolurile, de data acesta urma ca eu şi Paul să le facem galerie lui Vali şi lui Marcel.

 

Am ajuns la Moara Vlăsiei şi când băieţii au văzut noroaiele ce aşteptau să fie aruncate de roţile care goneau în viteză pe echipamentele imaculate, nu mai aveau nici un chef de pedalat. Erau aproape să renunţe dar i-am încurajat că aventură este atunci când nu sunt cei mai favorabili factori. Şi-au ridicat numerele de concurs şi apoi Vali, încă avea în cap ideea de a rămâne curat aşa că mi-a propus mie să merg în locul lui. Am acceptat doar pentru că mi-a oferit bicicleta lui şi era o oportunitate să testez 29-erul. Păcat că nu m-am simţit aşa bine pe el din cauza scaunului care nu cobora mai jos, am fost nevoit să pedalez foarte mult din picioare, era setat pentru un rider cu 8 centimetri mai înalt ca mine.

S-a dat startul şi din cauză că Vali era înscris la nivelul 2 nu am plecat chiar din primele lini iar scurta porţiune până la intrarea în zona cu noroaie nu a fost suficientă pentru a mă strecura în grupul din faţă. Am reuşit să ajung în grupul urmăritor încă din primii kilometri, distanţa faţă de grupul fruntaş nu era mare dar îmi era greu să trag să îi ajung în condiţiile în care nu mă simţeam deloc bine în şa. În faţă era Stancu, Crista, Ciocan şi Malnasi şi curând m-am resemnat cu ideea că sunt scăpaţi câştigători. Erau doar primii kilometri dar nu mă simţeam în stare să pedalez din picioare să prind nişte oameni care sunt extrem de puternici pe plat. Am format un grup împreună cu Istvan Csergedi, Ciprian Comisan, Filip Grigorescu şi Bogdan Dumitru, cel din urmă s-a rupt la jumate cursei.

  Profilul era unu plat şi nimic interesant nu s-a întâmplat pe parcursl celor 33 de kilometri, doar căzătură ce am luat-o din cauza aderenţei şi câinele care era aproape să mă muşte au schimbat monotonia cursei. În ultimii doi kilometri Filip mi-a strigat să tragem să îi prindem pe cei din faţă, credeam că i-a văzut, m-am pus la trenă şi fără să vreau i-am rupt pe cei cu care eram în grup i-ar când mi-am dat seama de asta am accelerat şi mai tare. Am ajuns la finish primul din grupul urmăritor şi pe locul 5 la general la 3 minute în spatele lui Crista, câştigătorul cursei. A fost un test bun pentru Prima Evadare competiţie la care îmi propun un rezultat remarcabil. Şi da, aştept să-mi iau 29-er pentru că într-adevăr, e altfel.