Emoţiile premergătoare primului maraton de alergare

Mai sunt puţine zile până la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc, mai sunt puţine zile până voi simţi din nou pulsul unui concurs şi ce e şi mai interesant este că voi lua startul de această dată la un alt fel de concurs.

Duminică, 1 Decembrie, voi face cunoştinţă cu primul maraton de alergare, de fapt va fi primul concurs de alergare, ultima dată când m-am întrecut cu cineva la această disciplină se întâmpla în anul 2005, la finele clasei a 8-a şi îi aveam că adversari pe colegi mei de clasă. Cursa care am menţionat-o am terminat-o ultimul, nu pentru că aş fi fost cel mai lent din clasă şi pentru că la jumătatea distanţei am făcut o acrobaţie şi am căzut şi mi-am fracturat mâna.

Îmi aduc aminte de acea zi şi mă gândesc că atunci am fost obligat să alerg de profesoară care nu a ţinut cont de protestele mele, eu considerând că nu are rost să alerg de nebun o tură de teren doar să îi demonstrez că sunt cel mai rapid sau cel mai rezistent. Eram fan înfocat al fotbalului şi consideram că singurul loc unde se merită să alergi este pe teren dar acum văd cum fotbalul trece treptat în plan secund şi sportul de anduranţă îi ia locul.

Alerg de ceva timp dar încă niciodată nu mi-am măsurat forţele în raport cu alţi maratonişti şi asta pentru că la început alergarea era doar un mod de a scăpa de stratul adipos, iar apoi o tehnică de antrenament în vederea concursurilor de MTB XC, dar niciodată nu am considerat alergarea o disciplină. Obiectivul meu, acela de a termina în 2014 IronMan-ul în 12 ore şi orele de antrenament în vederea îndepliniri acestui obiectiv a schimbat şi această concepţie.

Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc sper că va deschide drumul unor serii de maratoane la care o să particip deşi în continuare voi trata maratoanele de alergare fie ele şosea sau montane ca ceva adiţional pentru că ciclismul rămâne disciplină asupra căreia îmi voi canaliza energia şi interesul.

Nu am mai alergat niciodată 42 de kilometri şi din punctul acesta de vedere am emoţii nu pentru că nu aş fi capabil să alerg distanţa asta dar nu sunt familiarizat cu modul de abordare a unui maraton chiar dacă m-am documentat puţin pe net nu se compară cu învăţarea pe propria piele. Mi-am fixat ca obiectiv să termin cursa în maxim 4 ore dar îmi doresc enorm să scot sub 3 ore jumate chiar dacă ştiu că e destul de greu având în vedere că e prima dată când fac asta.

Aşa dar... Duminică la ora 8 va începe, pe plan sportiv, un nou capitol din viaţă care sper să fie un succes să pot privi încrezător la obiectivul meu din 2014, IronMan!